Azi noapte, in vis, l-am intalnit pe Dumnezeu intr-o parcare de supermarket. Il chema Viktor, avea un costum crem cu o camasa neagra. Fara pic de barba de parca nu i-ar fi crescut vreodata, constitutie astenica dar se vedea ca face sport, cam 1 metru 80, military cut si o prietena blonda, mers cu capul usor aplecat si mainile in buzunare. Ne-am uitat unul in ochii celuilalt si m-a intrebat “De ce?” I-am spus “Nu Stiu” si el mi-a spus “Ba Stii!” Da, stiam. Pe fundal a inceput sa cante Sucker For Pain.

Visele mele noapte de noapte ori nu exista ori sunt foarte lungi. Concluzia de mai sus a venit dupa o poveste foarte complicata si bineinteles ca nu tin minte toate detaliile ca erau al naibii de multe. In mare, ne-am trezit patru prieteni (2 ii cunosteam, 2 nu) intr-un hotel de printr-un oras necunoscut. Stiam ca nu trebuie sa fim acolo. Cu o zi in urma toata viata era normala.

Incepem sa ne gandim de ce suntem acolo si nu stim. Gasim doar un mesaj pe un perete cu 4 zile. Nu va plictisesc cu toate detaliile si sunt foarte multe pe care nu le mai tin minte. Idea era ca daca nu descoperim noi ce trebuie sa facem in alea 4 zile, unul din noi murea si apoi ne trezeam intr-un alt mister de rezolvat in 4 zile. Din nefericire, am aflat ca asta trebuie sa facem cand unul a murit dupa primele 4 zile.

Partea buna este ca am rezolvat urmatoarele 3 mistere si am ramas toti in viata. Ultimul mister era sa il gasim pe Viktor. Cumva ne dam seama ca e American si ca il gasim intr-un mall. Ajungem in mall, vad o cunostinta si intreb ce e pe acolo American. Culmea, niste cazinouri cica erau.

Stiam acum unde il gasim pe Viktor dar inainte de asta ne-am dus intr-o baie sa ne pregatim, adica sa vorbim ce facem. Punem la cale un plan mega complicat cu intrat in cazino si dand foc pentru a evacua si apoi a ajunge in birourile din spate.

Ajungem noi la cazino si ni se spune ca suntem imbracati necorespunzator. Suntem dusi la un nene batran care parea croitor. In jurul lui mii de costume si haine elegante. Prietenii isi aleg repede hainele, eu raman mai pe la sfarsit. Ma uit la croitor si ma intreaba:

“Cand ti-ai dat seama?”

“Cand am vazut ca nu era nimic in camera de hotel in afara de un pat si o biblie.”

“Stii cine sunt, da?”

“Da, Mars”

Vorbeam zeul razboiului din mitologia Romana dar acum era un croitor. Il intreb:

“Doar eu am supravietuit, asa-i?”

“Da. Alege-ti costumul.”

Imi aleg eu o camasa neagra si vreau costum tot negru. Imi spune ca nu merge asa si imi schimba sacoul cu o chestier batraneasca asa, un tip de sacou pe care il purtau mosii pe la nunti cand eram mic. Apoi imi spune:

“Viktor te asteapta.”

Trag aer in piept. Intru in cazino. Ceilalti trei, 2 jucau la slots si unu era la ruleta. Se distrau de minune. Merg prin cazino spre back office, intru, ma trezesc intr-un supermarket de unde imi fac cumparaturile de obicei. Trec si prin el si ajung in parcarea de care vorbeam la inceput.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s