This is my mind, this is my soul, this is my diary, this is my pain.

Numele meu nu conteaza. Blog-ul asta e aici pentru ca trebuie sa scriu, trebuie sa am un loc unde mintea mea isi face de cap. De multi ani sufar fara ca nimeni sa stie. Trebuie sa accept faptul ca as avea nevoie de un psiholog dar psihologul nu stiu cat poate sa ma ajute pentru ca stiu foarte multa psihologie.

Nu stiu exact ce am. Comform tuturor simptomelor sunt ceea ce este numit:

High Functioning Depression.

Nu simt bucuria si acum nu stiu daca am simtit-o vreodata. Exista doua posibilitati:

  • Nu stiu ce este bucuria pentru ca nu pot sa o simt.
  • Candva mi-am blocat toate sentimentele de bine pentru ca ceva s-a intamplat.

Obiectiv vorbind, varianta a doua e cea corecta. Subiectiv vorbind, prima e cea care pare reala.

Nu vad lumea ca majoritatea oamenilor. Cei care sunt ca mine sunt blamati daca se comporta cum sunt iar partea cu high functioning inseamna ca am invatat de-a lungul anilor cum sa ma integrez. Aproape nimeni nu stie nimic. Abia acum am inceput sa vorbesc despre asta si blogul ar trebui sa ma ajute.

Am invatat sa rad cand o gluma ar trebui sa fie buna, sa arat compasiune cand ar trebui sa o arat, chit ca nu simt nimic. Am invatat sa imbratisez chit ca nu simt nimic cand sunt imbratisat. Am invatat sa citesc oameni, sa vad ce le place, ce nu le place, sa functionez in orice grup si sa para ca sunt un om normal, ca toti ceilalti. Stiu cum sa fac oameni sa vorbeasca, sa se simta bine, am invatat tot ce trebuie sa invat pentru a fi functional. Cu ce m-a ajutat? M-am afundat mai tare.

Pe blog o sa scriu cand simt ca trebuie sa scriu, sa mai imi dau drumul gandurilor, de cele mai multe ori negative, dar nu intotdeauna. Mai am o sansa, cica. Voi vorbi despre orice imi trece prin cap, totul pentru a incerca sa ma lupt macar un pic.

La unele postari va fi si o paranteza. Acela e numele unei melodii. Muzica a fost mereu cea in care m-am regasit, acel ceva de care aveam nevoie. Simt muzica. Macar pe asta o simt si o simt probabil diferit decat majoritatea oamenilor. Sunt o enciclopedie de muzica doar pentru ca aia era scaparea mea.

Cel mai important cand chiar suferi de o depresie este sa vorbesti, nu neaparat cu un psihiatru, sa vorbesti pentru ca lumea sa stie. Asta sper ca macar unii o sa incerce sa faca. Prieteni sunt pierduti. Initial te simti putin mai singur dar nu mai esti fals. Macar poti gasi oameni care sunt langa tine, nu langa acel tine pe care l-ai construit.

Cam atat ca pot sa scriu mult si bine. In Jurnalul meu Negru sper sa gasiti si ceva Alb. Cel mai probabil majoritatea subiectelor vor fi incommode dar toate vor fi reale, o parte din viata mea, din gandurile mele, din ce mi s-a intamplat si ce se intampla.

Daca ai ajuns pana aici, sa stii ca exista un motiv pentru melodia de mai sus. Cam asa e mintea mea, cam cum o exprima melodia aia.

Advertisements